Cartea Reîncarnarea este cel de-al doilea manual de teosofie din seria destinată publicului larg. Scrise cu intenția de a expune într-o modalitate mai abordabilă învățăturile teosofice despre al căror caracter încifrat se plânseseră mai multe persoane, manualele prezintă pe înțelesul tutoror temele principale ale doctrinei teosofice: structura septenară a omului, viața de după moarte, planul astral, planul devachanic etc.
În aceeași idee de exprimare simplă, dar nu simplistă, cartea Reîncarnarea explică procesul metempsihozei, cauzele și obiectivele lui. Scopul reîncarnării este rafinarea și înnobilarea omului primitiv, care prin raționament și comportament în etapele inițiale ale existenței sale pe Pământ se asemăna cu animalul, concept cunoscut sub numele de omul-animal, până când devine instrumentul perfect al Divinității, șlefuind până la strălucire Scânteia Divină din lăuntrul său.
Cuprins
Prefață
Introducere
Capitolul 1: Ce înseamnă reîncarnarea
Capitolul 2: Ce se reîncarnează
Capitolul 3: Ce nu se reîncarnează
Capitolul 4: Cum se produce reîncarnarea
Capitolul 5: Scopul reîncarnării
Capitolul 6: Cauzele reîncarnării
Capitolul 7: Dovezi ale reîncarnării
Capitolul 8: Obiecții cu privire la reîncarnare
Capitolul 9: Cuvânt de încheiere
Annie Besant (1847 – 1933) a fost o feministă, liber cugetătoare și scriitoare engleză, președintă a Societății Teosofice între 1907 și 1933.
După separarea de pastorul anglican Frank Besant din cauza convingerilor ei religioase neconvenționale, se dedică luptei pentru ameliorarea condițiilor de lucru și de viață ale clasei muncitoare engleze. Astfel, în 1877 scrie împreună cu activistul politic Charles Bradlaugh o broșură despre contracepție, care a făcut un mare scandal în epocă, autorii ei devenind celebri peste noapte. În 1888, organizează greva muncitorilor de la fabrica de chibrituri din Londra, încheiată cu o victorie răsunătoare. Aleasă în London School Board, reușește să obțină mese gratuite pentru copiii săraci din școlile capitalei.
În 1889, redactorul-șef de la Pall Mall Gazette îi cere să facă o recenzie a cărții Secret Doctrine, a Elenei Petrovna Blavatski, descoperind astfel teosofia. În carte găsește răspunsuri la întrebările despre filozofie și spiritualitate care o frământaseră dintotdeauna și se convertește rapid. În 1890 o cunoaște pe Madame Blavatski, iar în 1893 se instalează în India, unde se afla sediul Societății Teosofice. Acolo l-a adoptat și educat pe Jiddu Krishnamurti, căruia îi devine mamă spirituală.
În 1907 preia conducerea Societății Teosofice, pe care o va deține până la moarte. Și în India se dedică luptei sociale, militând pentru independența țării. În 1917 este aleasă președinta Partidului Congresului Indian, dar figura ei se estompează treptat, odată cu ieșirea în luminile rampei a lui Mahatma Gandhi. Își consacră ultimii ani din viață Societății Teosofice și scrisului.
