Pachet promoțional „Superlativ absolut”

Pachet promoțional „Superlativ absolut”

Cod produs: PROMO3
ISBN:
Traducător: Alina IRIMIA, Doina JELA, Irina MARINESCU BERGMANN, Gheorghe NICOLAESCU
Data publicării:2020
Format:13 x 20 cm
Nr. pagini:840 (cumulat)
Disponibilitate:În stoc
100 lei

Descriere

Patru romane de dragoste scrise de patru scriitoare contemporane, laureate cu Premiul Uniunii Europene pentru Literatură pentru aceste romane.


Sezonul secetos - Gabriela Babnik

Carte distinsă cu Premiul Uniunii Europene pentru Literatură în 2013. 

 

Sinopsis:

Sunt cum nu se poate mai diferiți, dar în același timp foarte asemănători. Ea are 62 de ani, este o intelectuală rafinată din Europa Centrală care fuge în Africa pentru a scăpa de apăsarea unei vieți de familie neîmplinite. El are 27 de ani, este un tânăr african care a crescut pe stradă, victimă a sărăciei și a abuzurilor de tot felul. Ana și Ismael provin din universuri îndepărtate atât din punct de vedere geografic, cât, mai ales, cultural și rasial, dar îi apropie sentimentul acut de însingurare, viața de orfani tolerați în familii disfuncționale, copilăria nefericită în care, deși pentru o vreme au avut mame, nu au simțit nicio clipă iubirea maternă.
Născută în timpul armatanului, sub a cărui suflare fierbinte nu pot înflori nici natura, nici iubirea,  povestea de dragoste dintre Ana și Ismael își caută febril împlinirea din dorința disperată a fiecăruia de a-și găsi refugiul în celălalt.
Cu o scriitură sofisticată, modernă, în care alternează inteligent perspectiva narativă, planurile spațio-temporale și stilurile de reproducere a vorbirii, Gabriela Babnik reușește să redea în Sezonul secetos nu numai o poveste de iubire neobișnuită, ci și o imagine vie a peisajului african, în care elementele socio-politice reale ale unei țări încă agitate se îmbină armonios cu realismul magic.

Sezonul secetos al naturii prevestește distanțarea sufletească sau personajele vor reuși să-și găsească în această relație salvarea mult visată?


Fecioara olandeză - Marente de Moor

Carte distinsă cu Premiul Uniunii Europene pentru Literatură în 2014 și cu Premiul AKO în 2011. 

 

Sinopsis:

În vara anului 1936, Janna, o tânără olandeză, este trimisă în Germania să studieze arta scrimei cu un vechi prieten al tatălui ei, maestrul Egon von Bötticher. Întors din Primul Război Mondial cu răni pe care le poartă atât pe chip, cât și în suflet, ursuzul Egon își duce zilele pe un domeniu singuratic, în apropiere de frontiera germano-neerlandeză. Aici le predă lecții de scrimă unor adolescenți gemeni nespus de frumoși și organizează dueluri sângeroase și ilegale între studenți – faimoasele Mensur.
Janna se simte stingheră în noul univers – unul masculin și aprig, în care se regăsesc doar două prezențe feminine, contrastante – și încearcă să se integreze. Între ea și Egon se naște la început o aversiune profundă, care se transformă treptat într-o iubire interzisă, asupra căreia planează secrete din trecut: un conflict vechi între tatăl ei și Egon, care i-a făcut să se evite reciproc vreme de două decenii. În căutarea răspunsurilor, Janna încalcă teritorii după teritorii.
Dar zorii schimbării se prefigurează la orizont, efectele ascensiunii lui Hitler pătrund și pe domeniul izolat al lui von Bötticher, iar lumea veche pe care au cunoscut-o cu toții se dezintegrează în mod dramatic.
Cu admirabilă măiestrie, Marente de Moor surprinde în imagini vii dinamica subtilă a unei perioade de tranziție: pacea lasă loc războiului, fecioara olandeză devine femeie, inocența se transformă în vinovăție, iar viața este mai fragilă decât oricând.


Geamul dublu - Halldóra Thoroddsen

Carte distinsă cu Premiul Uniunii Europene pentru Literatură în 2017 și cu Premiul pentru Literatură feminină din Islanda în 2016.

 

Sinopsis:

De la geamul dublu al micului ei apartament din Reykjavík, o femeie de 78 de ani privește lumea exterioară, față de care se simte în același timp expusă și izolată. Rolul ei social s-a terminat, cu toate că își dorește să facă parte în continuare din mersul lucrurilor. Este singură, văduvă, copiii și nepoții sunt la casele lor și își văd de viețile lor. Mare parte din prieteni s-au dus și ei, iar cei rămași în viață sunt bolnavi ori neputincioși. Ea însăși își observă corpul cedând, memoria și simțurile degradându-i-se puțin câte puțin.
Cu toate acestea, în existența ei monotonă și solitară își face apariția un bărbat, un chirurg în vârstă divorțat, care o face să se simtă din nou vie, dorită și iubită. Dar oare este acceptabil, dezirabil sau măcar posibil să te îndrăgostești la bătrânețe? Legi sociale nescrise fac din iubirea la această vârstă un tabu sau un capriciu.
Geamul dublu este o fereastră deschisă către sufletul unei femei, o poveste emoționantă despre nevoia umană de conexiune, despre găsirea sensului în viață, despre tinerețea spiritului care ignoră neputințele trupului. Scris într-un limbaj poetic sensibil și empatic, romanul Halldórei Thoroddsen ne introduce într-un univers tulburător, cel al iubirii care se naște la apusul vieții, cântându-și, din leagăn, durerosul cântec de lebădă.


Numai iubirea - Laurence Plazenet

Carte distinsă cu Premiul Uniunii Europene pentru Literatură în 2005 și cu Premiile Charles Oulmont L și Thyde Monnier în 2005.

 

Sinopsis:

Louise-Catherine d’Albrecht are numai cincisprezece ani când întâlnește iubirea. Orfană de mamă, respinsă de un tată căruia chipul fetei îi amintește de soția dispărută prematur și pe care remușcarea de a o izola îl face să o copleșească în secret cu daruri scumpe, tânăra aristocrată trăiește retrasă, înconjurată de cărți. Apariția domnului de Ramón, profesorul ei fără vârstă, îi trezește primii fiori ai iubirii. Între ei se înfiripă o relație secretă și pasională, nu lipsită de contradicții și respingeri.
Asemenea lui Pigmalion, domnul de Ramón o învață pe domnișoara d’Albrecht atât bucuriile sufletului, cât și pe cele ale trupului, dar amândoi visează la o iubire absolută, nepământeană. Drumurile celor doi amanți se vor despărți în curând, dar focul mistuitor din inimile lor îi va face să se caute unul pe celălalt în cărți, în vise, în fantasme, în singurătatea lor mereu crescândă. Va reuși flacăra dragostei neîmplinite să-i aducă iarăși împreună? Și dacă da, pentru cât timp?
Scris într-un limbaj poetic pur și riguros, cu personaje admirabil creionate, Numai iubirea este un roman de dragoste tulburător despre pierderea inocenței și desăvârșirea iubirii. 

G. Babnik, M. De Moor, L. Plazenet, H. Thoroddsen

         

Gabriela Babnik s-a născut în 1979 la Göppingen, în Germania. A studiat literatură comparată și teorie literară la Facultatea de Arte din Ljubljana, unde în 2010 a obținut și o iplomă de master cu specializarea „Romanul nigerian modern”.
A tradus în slovenă romanul premiatei scriitoare nigeriene Chimamanda Ngozi Adichie Jumătate de soare galben.
Începând cu 2002 publică în mod neîntrerupt articole de critică literară, recenzii, interviuri și eseuri literare în reviste culturale de prestigiu din Slovenia. De asemenea, scrie comentarii politice și economice despre Africa pentru suplimentul de weekend al cotidianului Dnevnik.
Din 2010 este membră a Asociației Scriitorilor din Slovenia. 
Opera literară: Primul său roman, Koža iz bombaža (Piele de bumbac, 2007), a fost laureat cu premiul pentru Cel Mai Bun Debut Literar la Târgul Național Sloven de Carte din 2007. Cel de‑al doilea roman al său, V visoki travi (În iarba înaltă, 2009), s‑a numărat printre cărțile nominalizate la Premiul Kresnik pentru cel mai bun roman al anului 2010. Sušna doba (Sezonul secetos, 2012), al treilea roman al Gabrielei, a fost laureat cu Premiul Uniunii Europene pentru Literatură în 2013 și a fost tradus în paisprezece limbi. Romanul Intimno (Intim, 2015) s‑a numărat de asemenea printre nominalizările la Premiul Kresnik pentru cel mai bun roman al anului. În 2019 a apărut romanul Tri smrti (Trei morți). De asemenea, Gabriela a scris și o carte de povestiri și mai multe piese de teatru radiofonic.
 

Marente de Moor (n. 1972) este o jurnalistă și scriitoare neerlandeză. În perioada care a urmat imediat după prăbușirea Uniunii Sovietice, Marente a locuit opt ani în Rusia, la Sankt Petersburg, în calitate de corespondent al revistei De Groene Amsterdammer. O parte dintre articolele scrise pentru ziar au fost publicate ulterior sub titlul Petersburgse vertellingen (Povestiri din Petersburg, 1999).

A debutat ca romancieră în 2007, cu De overtreder (Infractorul), aclamat de public și de presa neerlandeză. În 2010 i-a apărut romanul De Nederlandse maagd, care a avut un succes răsunător la public atât în Țările de Jos, cât și în Germania, fiind tradus până în prezent în douăsprezece limbi și vândut în câteva sute de mii de exemplare. În 2013 a publicat  Roundhay, tuinscène (Roundhay, scenă de grădină), care a intrat anul următor în finala Premiului Libris pentru Literatură. În 2015, Marente își exersează condeiul și în proza scurtă, scriind și publicând volumul Gezellige verhalen (Povestiri conviviale), care a câștigat Premiul Biesheuvel pentru cea mai bună colecție de povestiri. Trei ani mai târziu publică romanul Foon (Fon), foarte bine primit de critica literară.

 

Laurence Plazenet (n. 1968) este o romancieră franceză. Profesoară universitară specialistă în literatura secolului al XVII-lea și în romanul baroc, Laurence a format mai multe generații de tineri filologi în cadrul universităților Paris IV- Sorbonne și Clermont-Auvergne. Este directoarea Centrului Internațional Blaise Pascal și a publicației Courrier Blaise Pascal și membră a numeroase societăți literare și culturale din Franța și străinătate. Face parte din juriul Premiilor Chateaubriand, Valéry Larbaud, Charles Oulmont. Între anii 2014 și 2017 a făcut parte din juriul Premiului de Literatură André Gide. 

Premii și distincții literare: 2019 – laureată a Academiei CAP 20-25;  2012 – laureată a Premiului Uniunii Europene pentru Literatură pentru romanul L’amour seul; 2008 – laureată a Centrului Național de Litere pentru romanul La blessure et la soif; 2005 – Premiul Charles Oulmont, decernat de Fondation de France, pentru romanul L’amour seul și tot în același an, tot pentru acest roman, distincția Thyde Monnier a Société des Gens de Lettres.

Opera științifică: Rod al unei bogate activități de cercetare, Laurence a publicat lucrările: L'ébahissement et la délectation. Réception comparée et poétiques du roman grec en France et en Angleterre aux XVIe et XVIIe siècles (1997), La Littérature baroque en France (2000), Port-Royalanthologie établie, présentée et annotée par Laurence Plazenet (2012).

Opera literară: Laurence debutează în 2005 cu romanul L’Amour seul, laureat al Premiului Uniunii Europene pentru Literatură în 2012. În 2009 publică La Blessure et la soif, iar anul următor Disproportion de l'homme. În prezent lucrează la cel de-al patrulea roman al său.

 

Halldóra Thoroddsen (1950-2020) a fost o scriitoare și poetă islandeză. Absolventă a Facultății de Educație din Islanda în 1976 și a Academiei de Arte în 1986, Halldóra a lucrat ca profesoară, consilier educațional, designer grafic și directoare de programe la radiodifuziunea islandeză. Scrierile ei acoperă o amplă varietate de stiluri literare: poezie, proză scurtă, povestire, scenariu de film, microficțiune, roman.

Autoare prolifică, a debutat în 1990 cu volumul de poezie Stofuljóð (Poeme de salon); în 1998 a publicat Hárfínar athugasemdir (Observații subtile), apoi în 2002 a publicat o colecție de microficțiune 90 sýni úr minni mínu (90 de mostre din memoria mea). În 2005 îi apare al treilea volum de versuri, Gangandi vegfarandi (Trecători), iar în 2006, cartea de proză scurtă Aukaverkanir (Efecte secundare). Romanul Tvöfalt gler (Geamul dublu) a fost publicat în 2016 și a obținut în același an Premiul pentru Literatură feminină din Islanda (Fjöruverðlaunin), iar în anul următor, Premiul Uniunii Europene pentru Literatură. În 2017 a publicat volumul de poezie Orðsendingar (Comunicări), iar în 2018 romanul Katrínarsaga (Saga lui Katrín)

Halldóra a trecut în neființă la 21 iulie 2020, în Reykjavík.

Icon securitate LibraPay