G. Babnik, M. De Moor, L. Plazenet, H. Thoroddsen

         

Gabriela Babnik s-a născut în 1979 la Göppingen, în Germania. A studiat literatură comparată și teorie literară la Facultatea de Arte din Ljubljana, unde în 2010 a obținut și o iplomă de master cu specializarea „Romanul nigerian modern”.
A tradus în slovenă romanul premiatei scriitoare nigeriene Chimamanda Ngozi Adichie Jumătate de soare galben.
Începând cu 2002 publică în mod neîntrerupt articole de critică literară, recenzii, interviuri și eseuri literare în reviste culturale de prestigiu din Slovenia. De asemenea, scrie comentarii politice și economice despre Africa pentru suplimentul de weekend al cotidianului Dnevnik.
Din 2010 este membră a Asociației Scriitorilor din Slovenia. 
Opera literară: Primul său roman, Koža iz bombaža (Piele de bumbac, 2007), a fost laureat cu premiul pentru Cel Mai Bun Debut Literar la Târgul Național Sloven de Carte din 2007. Cel de‑al doilea roman al său, V visoki travi (În iarba înaltă, 2009), s‑a numărat printre cărțile nominalizate la Premiul Kresnik pentru cel mai bun roman al anului 2010. Sušna doba (Sezonul secetos, 2012), al treilea roman al Gabrielei, a fost laureat cu Premiul Uniunii Europene pentru Literatură în 2013 și a fost tradus în paisprezece limbi. Romanul Intimno (Intim, 2015) s‑a numărat de asemenea printre nominalizările la Premiul Kresnik pentru cel mai bun roman al anului. În 2019 a apărut romanul Tri smrti (Trei morți). De asemenea, Gabriela a scris și o carte de povestiri și mai multe piese de teatru radiofonic.
 

Marente de Moor (n. 1972) este o jurnalistă și scriitoare neerlandeză. În perioada care a urmat imediat după prăbușirea Uniunii Sovietice, Marente a locuit opt ani în Rusia, la Sankt Petersburg, în calitate de corespondent al revistei De Groene Amsterdammer. O parte dintre articolele scrise pentru ziar au fost publicate ulterior sub titlul Petersburgse vertellingen (Povestiri din Petersburg, 1999).

A debutat ca romancieră în 2007, cu De overtreder (Infractorul), aclamat de public și de presa neerlandeză. În 2010 i-a apărut romanul De Nederlandse maagd, care a avut un succes răsunător la public atât în Țările de Jos, cât și în Germania, fiind tradus până în prezent în douăsprezece limbi și vândut în câteva sute de mii de exemplare. În 2013 a publicat  Roundhay, tuinscène (Roundhay, scenă de grădină), care a intrat anul următor în finala Premiului Libris pentru Literatură. În 2015, Marente își exersează condeiul și în proza scurtă, scriind și publicând volumul Gezellige verhalen (Povestiri conviviale), care a câștigat Premiul Biesheuvel pentru cea mai bună colecție de povestiri. Trei ani mai târziu publică romanul Foon (Fon), foarte bine primit de critica literară.

 

Laurence Plazenet (n. 1968) este o romancieră franceză. Profesoară universitară specialistă în literatura secolului al XVII-lea și în romanul baroc, Laurence a format mai multe generații de tineri filologi în cadrul universităților Paris IV- Sorbonne și Clermont-Auvergne. Este directoarea Centrului Internațional Blaise Pascal și a publicației Courrier Blaise Pascal și membră a numeroase societăți literare și culturale din Franța și străinătate. Face parte din juriul Premiilor Chateaubriand, Valéry Larbaud, Charles Oulmont. Între anii 2014 și 2017 a făcut parte din juriul Premiului de Literatură André Gide. 

Premii și distincții literare: 2019 – laureată a Academiei CAP 20-25;  2012 – laureată a Premiului Uniunii Europene pentru Literatură pentru romanul L’amour seul; 2008 – laureată a Centrului Național de Litere pentru romanul La blessure et la soif; 2005 – Premiul Charles Oulmont, decernat de Fondation de France, pentru romanul L’amour seul și tot în același an, tot pentru acest roman, distincția Thyde Monnier a Société des Gens de Lettres.

Opera științifică: Rod al unei bogate activități de cercetare, Laurence a publicat lucrările: L'ébahissement et la délectation. Réception comparée et poétiques du roman grec en France et en Angleterre aux XVIe et XVIIe siècles (1997), La Littérature baroque en France (2000), Port-Royalanthologie établie, présentée et annotée par Laurence Plazenet (2012).

Opera literară: Laurence debutează în 2005 cu romanul L’Amour seul, laureat al Premiului Uniunii Europene pentru Literatură în 2012. În 2009 publică La Blessure et la soif, iar anul următor Disproportion de l'homme. În prezent lucrează la cel de-al patrulea roman al său.

 

Halldóra Thoroddsen (1950-2020) a fost o scriitoare și poetă islandeză. Absolventă a Facultății de Educație din Islanda în 1976 și a Academiei de Arte în 1986, Halldóra a lucrat ca profesoară, consilier educațional, designer grafic și directoare de programe la radiodifuziunea islandeză. Scrierile ei acoperă o amplă varietate de stiluri literare: poezie, proză scurtă, povestire, scenariu de film, microficțiune, roman.

Autoare prolifică, a debutat în 1990 cu volumul de poezie Stofuljóð (Poeme de salon); în 1998 a publicat Hárfínar athugasemdir (Observații subtile), apoi în 2002 a publicat o colecție de microficțiune 90 sýni úr minni mínu (90 de mostre din memoria mea). În 2005 îi apare al treilea volum de versuri, Gangandi vegfarandi (Trecători), iar în 2006, cartea de proză scurtă Aukaverkanir (Efecte secundare). Romanul Tvöfalt gler (Geamul dublu) a fost publicat în 2016 și a obținut în același an Premiul pentru Literatură feminină din Islanda (Fjöruverðlaunin), iar în anul următor, Premiul Uniunii Europene pentru Literatură. În 2017 a publicat volumul de poezie Orðsendingar (Comunicări), iar în 2018 romanul Katrínarsaga (Saga lui Katrín)

Halldóra a trecut în neființă la 21 iulie 2020, în Reykjavík.

Pachet promoțional „Superlativ absolut”
100 lei

Patru romane de dragoste scrise de patru scriitoare contemporane, laureate cu Premiul Uniunii E..

Icon securitate LibraPay