Marente de Moor (n. 1972) este o jurnalistă și scriitoare neerlandeză. În perioada care a urmat imediat după prăbușirea Uniunii Sovietice, Marente a locuit opt ani în Rusia, la Sankt Petersburg, în calitate de corespondent al revistei De Groene Amsterdammer. O parte dintre articolele scrise pentru ziar au fost publicate ulterior sub titlul Petersburgse vertellingen (Povestiri din Petersburg, 1999).
A debutat ca romancieră în 2007, cu De overtreder (Infractorul), aclamat de public și de presa neerlandeză. În 2010 i-a apărut romanul De Nederlandse maagd, care a avut un succes răsunător la public atât în Țările de Jos, cât și în Germania, fiind tradus până în prezent în douăsprezece limbi și vândut în câteva sute de mii de exemplare. În 2013 a publicat Roundhay, tuinscène (Roundhay, scenă de grădină), care a intrat anul următor în finala Premiului Libris pentru Literatură. În 2015, Marente își exersează condeiul și în proza scurtă, scriind și publicând volumul Gezellige verhalen (Povestiri conviviale), care a câștigat Premiul Biesheuvel pentru cea mai bună colecție de povestiri. Trei ani mai târziu publică romanul Foon (Fon), foarte bine primit de critica literară.
Laurence Plazenet (n. 1968) este o romancieră franceză. Profesoară universitară specialistă în literatura secolului al XVII-lea și în romanul baroc, Laurence a format mai multe generații de tineri filologi în cadrul universităților Paris IV- Sorbonne și Clermont-Auvergne. Este directoarea Centrului Internațional Blaise Pascal și a publicației Courrier Blaise Pascal și membră a numeroase societăți literare și culturale din Franța și străinătate. Face parte din juriul Premiilor Chateaubriand, Valéry Larbaud, Charles Oulmont. Între anii 2014 și 2017 a făcut parte din juriul Premiului de Literatură André Gide.
Premii și distincții literare: 2019 – laureată a Academiei CAP 20-25; 2012 – laureată a Premiului Uniunii Europene pentru Literatură pentru romanul L’amour seul; 2008 – laureată a Centrului Național de Litere pentru romanul La blessure et la soif; 2005 – Premiul Charles Oulmont, decernat de Fondation de France, pentru romanul L’amour seul și tot în același an, tot pentru acest roman, distincția Thyde Monnier a Société des Gens de Lettres.
Opera științifică: Rod al unei bogate activități de cercetare, Laurence a publicat lucrările: L'ébahissement et la délectation. Réception comparée et poétiques du roman grec en France et en Angleterre aux XVIe et XVIIe siècles (1997), La Littérature baroque en France (2000), Port-Royal, anthologie établie, présentée et annotée par Laurence Plazenet (2012).
Opera literară: Laurence debutează în 2005 cu romanul L’Amour seul, laureat al Premiului Uniunii Europene pentru Literatură în 2012. În 2009 publică La Blessure et la soif, iar anul următor Disproportion de l'homme. În prezent lucrează la cel de-al patrulea roman al său.
Halldóra Thoroddsen (1950-2020) a fost o scriitoare și poetă islandeză. Absolventă a Facultății de Educație din Islanda în 1976 și a Academiei de Arte în 1986, Halldóra a lucrat ca profesoară, consilier educațional, designer grafic și directoare de programe la radiodifuziunea islandeză. Scrierile ei acoperă o amplă varietate de stiluri literare: poezie, proză scurtă, povestire, scenariu de film, microficțiune, roman.
Autoare prolifică, a debutat în 1990 cu volumul de poezie Stofuljóð (Poeme de salon); în 1998 a publicat Hárfínar athugasemdir (Observații subtile), apoi în 2002 a publicat o colecție de microficțiune 90 sýni úr minni mínu (90 de mostre din memoria mea). În 2005 îi apare al treilea volum de versuri, Gangandi vegfarandi (Trecători), iar în 2006, cartea de proză scurtă Aukaverkanir (Efecte secundare). Romanul Tvöfalt gler (Geamul dublu) a fost publicat în 2016 și a obținut în același an Premiul pentru Literatură feminină din Islanda (Fjöruverðlaunin), iar în anul următor, Premiul Uniunii Europene pentru Literatură. În 2017 a publicat volumul de poezie Orðsendingar (Comunicări), iar în 2018 romanul Katrínarsaga (Saga lui Katrín)
Halldóra a trecut în neființă la 21 iulie 2020, în Reykjavík.