Ce au de a face un catâr al unui Papă din Avignon care a așteptat șapte ani ca să se răzbune cu o lovitură năucitoare de copită și vânătoarea în Camargue?
Ce legătură poate să existe între naufragiul unui vas și dorința de nestăvilit a unei căprițe vorbitoare de a evada?
Dar între un bătrân morar care nu s-a dat bătut atunci când morile cu aburi au invadat Provența și o vizită în Algeria, la Miliana?
Toate evenimentele și personajele amintite mai sus fac parte din culegerea de povestiri Scrisori din moara mea, de Alphonse Daudet. Compuse în moara pe care scriitorul chiar a cumpărat-o în Fontvieille, aceste scurte narațiuni gravitează în jurul regiunii preferate a autorului, Provența, și descriu cu umor, lirism sau realism câteva personaje pitorești: un preot, un îndrăgostit, un morar, un Delfin, un bei de Alger, pe poetul Frédéric Mistral etc.
Inspirate din realitate și din propria viață, scrisorile lui Daudet – de fapt, povestiri – sunt presărate cu accente provensale (În Camargue, Catârul Papei), elemente de fantastic (Capra domnului Seguin, Subprefectul din câmpuri, Legenda bărbatului cu creierul de aur) și realism tulburător (Secretul jupânului Cornille, Fata din Arles, Moartea Delfinului, Agonia vasului La Sémillante).
Citite, studiate și publicate neîntrerupt în Franța de la momentul apariției și până în prezent, Scrisorile din moara mea reprezintă nu numai o lectură școlară obligatorie în țările de limbă franceză, dar și un reper însemnat al literaturii universale pe care vi-l readucem acum, după mult timp, în limba română.