Cartea Cele șapte corpuri ale omului este primul dintr-o serie de manuale de teosofie destinate publicului larg. Scris cu intenția de a expune într-o modalitate mai simplă învățăturile teosofice despre al căror caracter încifrat se plânseseră mai multe persoane, manualul prezintă structura septenară a omului. Astfel, în concepția teosofiei, ființa umană este formată din șapte corpuri, unul fizic, mai dens, și șase din ce în ce mai subtile (corp astral, prâna, corpul dorințelor, Minte, Buddhi, Âtma), rolul lor fiind acela de a ne ajuta să ne îndeplinim misiunea personală supremă: aceea de a ne reîntoarce în Sursă și de a redeveni Una cu Tatăl nostru din ceruri.
Cuprins
Prefață
Introducere
Primul corp. Stûla Sharîra. Corpul fizic dens
Cel de-al doilea corp. Linga Sharîra. Corpul astral
Cel de-al treilea corp. Prâna. Viața
Cel de-al patrulea corp. Kâma. Corpul dorințelor
Cuaternarul sau cele patru corpuri inferioare
Cel de-al cincilea corp. Manas. Gânditorul sau Mintea
Cum funcționează Manasul
Forme subtile ale corpurilor al patrulea și al cincilea
Manasul superior
Corpurile al șaselea și al șaptelea. Âtma-Buddhi. Spiritul
Monada privită în evoluție
Indicii pentru căutătorul neantrenat
Annie Besant (1847 – 1933) a fost o feministă, liber cugetătoare și scriitoare engleză, președintă a Societății Teosofice între 1907 și 1933.
După separarea de pastorul anglican Frank Besant din cauza convingerilor ei religioase neconvenționale, se dedică luptei pentru ameliorarea condițiilor de lucru și de viață ale clasei muncitoare engleze. Astfel, în 1877 scrie împreună cu activistul politic Charles Bradlaugh o broșură despre contracepție, care a făcut un mare scandal în epocă, autorii ei devenind celebri peste noapte. În 1888, organizează greva muncitorilor de la fabrica de chibrituri din Londra, încheiată cu o victorie răsunătoare. Aleasă în London School Board, reușește să obțină mese gratuite pentru copiii săraci din școlile capitalei.
În 1889, redactorul-șef de la Pall Mall Gazette îi cere să facă o recenzie a cărții Secret Doctrine, a Elenei Petrovna Blavatski, descoperind astfel teosofia. În carte găsește răspunsuri la întrebările despre filozofie și spiritualitate care o frământaseră dintotdeauna și se convertește rapid. În 1890 o cunoaște pe Madame Blavatski, iar în 1893 se instalează în India, unde se afla sediul Societății Teosofice. Acolo l-a adoptat și educat pe Jiddu Krishnamurti, căruia îi devine mamă spirituală.
În 1907 preia conducerea Societății Teosofice, pe care o va deține până la moarte. Și în India se dedică luptei sociale, militând pentru independența țării. În 1917 este aleasă președinta Partidului Congresului Indian, dar figura ei se estompează treptat, odată cu ieșirea în luminile rampei a lui Mahatma Gandhi. Își consacră ultimii ani din viață Societății Teosofice și scrisului.
