Ilustrația copertei: Felicia Vanțu
Sinopsis:
Continuând seria manualelor de teosofie dedicate înțelegerii modului în care funcționează Universul și destinul uman, Annie Besant răspunde în cartea Ce se întâmplă după moarte unei întrebări pe care și-a pus-o orice ființă umană de când e lumea și Pământul: „Mai există ceva dincolo de moarte?” Și aceasta este numai prima întrebare, căci ea dă naștere imediat unei alteia: „Și dacă există, ce anume se află dincolo de Porțile Morții?”
Ei bine, da, există viață după moarte. De altfel, într-o formă sau alta, fiecare religie mare a omenirii susține acest adevăr: omul nu este numai corp fizic, este și suflet, spirit, conștiință, corpuri subtile...
Annie Besant are meritul în primul rând de a cunoaște aceste amănunte interzise celor mai mulți, iar în al doilea rând meritul de a expune clar în cartea Ce se întâmplă după moarte ceea ce se petrece cu fiecare structură subtilă a omului din momentul în care încheie ciclul unei întrupări. Fiindcă orice viață umană este supusă unui ciclu: ne naștem cu o inspirație, trăgând puternic aer în piept, și sfârșim cu o expirație, dându-ne ultima suflare. Dar această ultimă suflare semnifică numai încheierea unui ciclu, căci imediat după aceea se deschide un alt ciclu, care, de la caz la caz, poate semăna cu veșnicia.
Sigur că, într-o anumită măsură, intuim ce se întâmplă cu corpul fizic după moarte, dar ce se petrece cu corpurile astral, mental, devachanic? Fiind îngemănate cu corpul fizic, mor și ele odată cu acesta sau îi supraviețuiesc? Citind cartea Ce se întâmplă după moarte veți înțelege mai bine cum sunt legate corpurile subtile între ele și ce schimbări se produc în fiecare dintre acestea în momentul în care începe viața de după moarte.
Suplimentar, într-o scurtă anexă, autoarea explică și care este soarta sinucigașilor, oferind răspunsuri și poate mângâiere celor care au pierdut pe cineva drag.
Cuprins
Prefață / 5
Introducere / 7
Capitolul 1: Soarta corpului fizic / 21
Capitolul 2: Soarta dublului eteric / 30
Capitolul 3: Kâmaloka (planul dorinţelor) și soarta pasiunilor și dorințelor / 35
Capitolul 4: Kâmaloka. Carcasele / 54
Elementarii / 58
Capitolul 5: Devachanul / 61
Devachanī / 75
Capitolul 6: Întoarcerea pe Pământ / 84
Nirvana / 87
Capitolul 7: Comunicarea dintre Pământ și alte corpuri / 89
Tipuri de comunicări posibile / 90
Anexă: Soarta sinucigașilor / 103
Annie Besant (1847 – 1933) a fost o feministă, liber cugetătoare și scriitoare engleză, președintă a Societății Teosofice între 1907 și 1933.
După separarea de pastorul anglican Frank Besant din cauza convingerilor ei religioase neconvenționale, se dedică luptei pentru ameliorarea condițiilor de lucru și de viață ale clasei muncitoare engleze. Astfel, în 1877 scrie împreună cu activistul politic Charles Bradlaugh o broșură despre contracepție, care a făcut un mare scandal în epocă, autorii ei devenind celebri peste noapte. În 1888, organizează greva muncitorilor de la fabrica de chibrituri din Londra, încheiată cu o victorie răsunătoare. Aleasă în London School Board, reușește să obțină mese gratuite pentru copiii săraci din școlile capitalei.
În 1889, redactorul-șef de la Pall Mall Gazette îi cere să facă o recenzie a cărții Secret Doctrine, a Elenei Petrovna Blavatski, descoperind astfel teosofia. În carte găsește răspunsuri la întrebările despre filozofie și spiritualitate care o frământaseră dintotdeauna și se convertește rapid. În 1890 o cunoaște pe Madame Blavatski, iar în 1893 se instalează în India, unde se afla sediul Societății Teosofice. Acolo l-a adoptat și educat pe Jiddu Krishnamurti, căruia îi devine mamă spirituală.
În 1907 preia conducerea Societății Teosofice, pe care o va deține până la moarte. Și în India se dedică luptei sociale, militând pentru independența țării. În 1917 este aleasă președinta Partidului Congresului Indian, dar figura ei se estompează treptat, odată cu ieșirea în luminile rampei a lui Mahatma Gandhi. Își consacră ultimii ani din viață Societății Teosofice și scrisului.
